Haideţi, ar trebui să vă vedem feţele la panou! Nu sunteţi mulţi, încăpeţi pe o planşă de format A3, pe care o putem monta la intrarea în Institut.

După nouă decenii de activitate şi sute de milioane de vaccinuri produse, Institutul Cantacuzino din Bucureşti nu mai produce nici apă de ploaie. L-aţi omorât cu zile! Aproape 100 de hectare, clădiri, linii tehnologice, toate-s degeaba astăzi, în timp ce spitalele din ţară nu au nici vaccinuri antigripale, şi nici antituberculoză pentru că aşa aţi decis voi. V-aţi gândit voi, aşa, că este mai bine să importaţi vaccinuri cu 25-30 de lei doza, de la Sanofi, de exemplu, decât să le luaţi pe cele produse cu 15 lei de la Cantacuzino, cea mai mare şi mai performantă fabrică de vaccinuri din sud-estul Europei?

Am câteva întrebări pentru vinovaţi:

1. Dorel Lucian Radu, director al Institutului Cantacuzino între 2005 şi 2009, demis pentru management defectuos şi repus în funcţie în 2011 - un an-cheie în istoria falimentului acestui institut.

Domnule Radu, de ce aţi solicitat Agenţiei Naţionale a Medicamentului, printr-o adresă din noiembrie 2011, retragerea autorizaţiei de punere pe piaţă a 21 de produse de la Cantacuzino? Niciun fost ministru al Sănătăţii nu înţelege de ce, nici măcar actualul şef de la Cantacuzino nu-şi explică motivaţia solicitării. Eu cred că aţi făcut acest lucru pentru a face loc producătorilor străini pe piaţa românească!

2. Radu Iordăchel a condus Institutul Cantacuzino din 2009 până în 2010, când a fost dat afară, iar în aprilie 2012 a fost repus în funcţie în urma unei decizii judecătoreşti. În prezent, conduce Institutul Cantacuzino.

Domnule Iordăchel, de ce nu este funcţională linia tehnologică pentru vaccin antigripal în care s-au investit, de la Banca Mondială, opt milioane de euro încă din 2006? De ce nu explicaţi dumneavoastră de ce nu se mai produce niciun