Duminica e o zi frumoasă. E frumoasă mai ales pentru Suspendat, care, obosit să-şi conducă zilnic Loganul până-n Komanitza şi să-şi petreacă timpul în "garaj", şi-a luat concediu şi a plecat în Secuime, unde ştia sigur că n-o să primească ouă clocite în cap de la cei care au fost la referendum. În urma lui, pe Vasile Lascăr şi pe toate străzile din jurul sediului de campanie, s-a aşternut o linişte idilică. Un vânzător mă îmbia cu flori; copiii se dădeau în leagăne; un câine dădea alene din coadă, prea leneş să mai latre la trecătorii necunoscuţi. Şi oricum pe stradă nu prea era nimeni. O femeie ce avea plasa plină de ardei şi-a oferit un moment de răgaz pe nişte trepte; şi-a aşezat bagajul, apoi a luat un ardei, l-a desfăcut şi-a început să muşte din el.
Tanti Vera, cu pălăria de plajă neschimbată, lăsase deoparte cadrul de metal cu care, toc, toc, toc, împunge zilnic asfaltul pe Şoseaua Ştefan cel Mare, şi se aşezase la o ţigară pe o bordură. O pauză necesară în drumul spre Biserica Dichiu. Era atâta pace, că se auzea curentul electric zbârnâind în cabluri, pietricele stârnite de paşii unui trecător, adierea leşinată a vântului într-o zi caldă prin gura unei cutii goale de bere. O maşină tunată a traversat "Vasile Lascăr" într-o secundă; huruitul motorului a ucis tăcerea, dar numai pentru o clipă. Cum am ajuns în capătul Străzii Comănitza am văzut că lucrările la axa Bucureşti – Berlin au continuat şi în week-end; cadrul benzinăriei era deja montat. Peisajul era uşor schimbat, şi mi-am dat seama ce se întâmplase: umbrelele sub care se adăposteau de fierbinţeala zilelor lungi de vară reporterii de televiziune fuseseră strânse. Nici umbră de ziarist, nici o cameră de filmat, nici o maşină cu antenă pornită, care să adauge şi ea căldură şi poluare locului. Doar maşinile de jandarmi se aflau la locul lor, păzeau o poartă ce ieri n-avea să se deschidă pentru