Ludomania sau dependenţa de jocuri de noroc e o afecţiune psihică gravă, adesea cu urmări teribile: persoana afectată îşi poate pierde familia şi cariera sau poate ajunge chiar la sinucidere.
În cele mai multe cazuri, împătimitul de jocuri (sau ludopatul) nici măcar nu realizează că are o problemă. În fapt, acesta este şi motivul pentru care această afecţiune este atât de dificil de tratat şi de vindecat - ludopatul nu cere ajutor de specialitate, pentru că nu consideră că are nevoie de el.
Specialiştii susţin, însă, că boala este una gravă, adeseori cu urmări tragice. „Ca şi în cazul drogurilor sau alcoolului, dependenţa de jocuri de noroc se dezvoltă treptat. În prima etapă, persoana respectivă joacă ocazional. În a doua etapă se adaugă pierderea autocontrolului. Iar în cea de-a treia etapă perioadele în care omul joacă fără să se mai poată controla alternează cu perioade de panică, iratibilitate, nelinişte, dificultăţi de concentrare, depresie sau agresivitate. Este etapa finală, în care persoana afectată poate pierde tot - familie, carieră sau poate recurge la sinucidere atunci când datoriile acumulate devin prea mari şi imposibil de plătit", explică psihologul Iulia Florea, de la Clinica TerapiaM, din Bucureşti.
Ludomania este una dintre cele mai grave forme de dependenţă, motiv pentru care i se mai spune şi „narcomanie în formă socială", adaugă specialistul în revista online Psiho Life.
Dependenţa şi sevrajul
„Am început cu păcănelele. În urmă cu un an, m-am dus cu un prieten într-o sală de jocuri şi, pentru că plictiseam cât era el la aparat, am băgat şi eu 20 de lei. A mers foarte bine şi am câştigat mai bine de 100 de lei. Probabil că, dacă atunci aş fi pierdut, astăzi n-aş fi avut o problemă cu jocurile de noroc", povesteşte Cristian Panaite (25 de ani), din Bucureşti.
„După
