Istoria cât de cât recentă – mă refer aici la ultimii douăzeci de ani – a dovedit că noi, gorjenii, reprezentăm ceva unicat în cadrul populației României. Noi mereu am făcut altfel, totdeauna lucrurile au fost diferite pentru noi. Ultima chestiune care vine să confirme afirmația de mai sus: cazul deja fostului prefect de Gorj, Liviu Andrei.
Așa cum ne-au obișnuit, puternicii efemeri ai timpurilor noastre procedau la „mazilirea” tuturor directorilor, șefilor sau a altor șmecheri imediat după ce partidul-matcă pica, prin rostogolire mai mult sau mai puțin forțată. La fel s-au petrecut lucurile după guvernarea PSD, PNL sau PDL. Foștii plecau, veneau actualii. Vorba românului: „Vin ai voștri, pleac-ai noștri, noi rămânem tot ca/cu proștii”… Acum câteva luni, al dracului de ciudat, USL (în special PSD) a decis să nu producă schimbările mult așteptate de membrii celor două partide prea brusc. Una din două: ori au făcut-o la intimidarea prin amăgire a electoratului (să vadă lumea că ei nu-s lupul cel mare și rău, cum făcuseră pedeliștii), sperând că lumea va merge la vot, la toamnă, bucuroasă că lucrurile s-au schimbat, ori nu realizează că menținând vechii granguri al PDL pe funcții, supără și proprii membri, și electoratul. Eu înclin pentru prima variantă; totuși, la PSD sunt și oameni care gândesc, care știu ce este aia o manipulare tipică.
Atunci ce s-a întâmplat în cazul fostului prefect de Gorj, Liviu Andrei? E simplu (și o știe toată lumea): menținerea sa ca prefect s-a efectuat grație unor negocieri intense între PSD și persoane plecate din tabăra democrat-liberalilor, via PNL. Că tot veni vorba: chiar adună liberalii orice pleacă/a plecat de la PDL? Și unde mai este moralitatea politică? Știu, ea nu există, a murit din fașă!
Există o expresie, regăsită în limbajul argotic actual: „a da ceață”, care înseamnă „a umili”, „a lăsa mult în urma ta” et
