Nu știu să se fi făcut vreo evaluare a efectelor politice ale rockului în regimul comunist, dar cred că adepții lui, la tovarăși mă refer, ar putea da liniștiți în judecată genul pentru subminarea ordinii de stat de atunci.
Din multele pietre de hotar ale rockului clasic, câteva au avut putere de manifest, erau din seria “Ascultă și dă mai departe!”. Printre ele și piesa care a atras, din 1967, mii de tineri spre Mecca mișcării hippie mondiale, a LSD-ului și a spiritului flower-power: San Francisco. Interpretul celebrului imn, Scott MacKenzie, a murit sâmbătă, în domiciliul său din Los Angeles, suferind de sindromul Guillain-Barre.
Cântecul care l-a definit ca artist pe MacKenzie a rămas celebru până azi prin prelucrările generațiilor următoare. Câteva dintre aceste versiuni le puteți asculta aici, aici, aici sau aici. Varianta originală a piesei a fost compusă de John Phillips, liderul celor de la The Mamas and the Papas, la fel ca și al doilea hit al lui MacKenzie, Like an Old Time Movie.
Piesa, după cum spunea și MacKenzie, vorbea nu atât despre un oraș, cât despre o idee. Idee care i-a urmărit ani de zile pe foarte mulți. San Francisco (Be Sure to Wear Flowers in Your Hair) era, pentru cei care au crescut cu urechea “lipită” de Metronomul legendarului Cornel Chiriac, unul dintre imnurile libertății în epocă.
După 1989, un bărbat în toată firea, plecat din România, ajunge în Frisco pentru a-și îndeplini un vis: să traverseze Golden Gate. Luase un taxi, iar taximetristul, mai cu fler, i-a pus să asculte celebra piesă a lui MacKenzie. Când au ajuns la capătul podului, bărbatul avea ochii în lacrimi. Taximetristul a oprit, s-a uitat la el și l-a întrebat din priviri: Mai dăm o tură?…
Nu știu să se fi făcut vreo evaluare a efectelor politice ale rockului în regimul comunist, dar cred că adepții lui, la tovarăși mă refer, ar putea da
