În meciul trecut Steaua a dezamăgit prin egalul realizat cu Gaz Metan Mediaş. Deşi, ca joc şi ocazii, Steaua Bucureşti a fost peste echipa lui Cristi Pustai, mingea, ca şi în meciul tur cu Spartak Trnava, nu a dorit să intre în poartă. Şi parcă prevesteam deja căderea Stelei după numai 4 etape. Căci, de vreo ceva sezoane, Steaua are doar câte un parcurs de 4-5 meciuri bune şi apoi cade în penibil, cursul “normal” fiind cel al schimbării de antrenori de către Gigi Becali.

Aseară am aşteptat cu o teamă certă meciul cu echipa din Piatra Neamţ, Ceahlăul. Ştiind experienţele negative ale Stelei cu echipa judeţului “mamă” şi observând jocul nemţenilor din ultimele meciuri, am zis în a mea minte că “Steaua a pus-o iar cu Ceahlăul.”

Numai că Steaua a dorit să mă liniştească din start, Raul Rusescu fiind din nou cel care a adus liniştea în sufletele steliştilor. Corner executat bine de Bourceanu până la Martinovic, fundaş pe care sper să-l văd tot mai des titular, acesta a trimis în faţa porţii şi de acolo a fost o simplă formalitate pentru Rusescu în menirea lui de a deschide scorul. 1-o din minutul 11 şi am reuşit să mă liniştesc.

Steaua a continuat să fie echipa stăpână a jocului, Ceahlăul având doi atacanţi în teren care au fost aruncaţi în teren doar pentru a umple primul 11, Lukanovic şi Golubovic, spre disperarea lui Costel Enache, antrenor ce era în stare el să intre în teren doar pentru a pune în pericol poarta lui Stanca. Nu avea cum, mingea a rămas în jumătatea nemţenilor, ba chiar Tănase a vrut să marcheze un gol fabulos, dar a luftat perfect pentru Rocha, marcatorul golului pentru Steaua, minutul 33 şi la cum arăta situaţia din joc, Ceahlăul nu părea a fi în stare să pună măcar o dată în pericol poarta apărată de Stanca.

Partea secundă nu a fost una jucată la trecerea timpului. Din contra, Adi Popa noul stelist în a