Un nou scandal care gravitează în jurul Justiţiei şi care ameninţă să-i mai ciobească din reputaţie şi din credibilitate vizează de această dată chiar omul care aspiră la poziţia numă­rul unu în ministerul de re­sort. Sau relaţiile acestuia cu persoane care au calitate nu doar de con­damnaţi, ci, încă, şi de inculpaţi.

Sunt voci care spun că Mona Pivniceru – propusă de Victor Ponta să preia man­datul de ministru al Justiţiei – este un judecător profesionist. O fi. Şi poate să fie. Dar în con­diţiile în care, ca membru al C.S.M. – adică, or­ganismul care poate sancţiona un eventual de­rapaj al magistraţilor, o închidere suspectă a unui dosar penal ori o achitare la fel de sus­pec­tă – şi, mai mult, ca om propus a fi numit mi­nistru al Justiţiei, se urcă în maşina fiului unei persoane condamnate la detenţie, într-un do­sar de corupţie, şi care are calitatea de incul­pat într-un altul, profesionalismul păleşte în faţa sfidării.

Primele reacţii ale acesteia, după ce a fost filmată de România TV urcând într-o maşină proprietatea lui Andrei Năstase au venit nu sub formă de răspunsuri la întrebă­rile care i-au fost adresate, ci sub forma altor întrebări. Candoarea mimată– „Nu ştiam în ce maşină mă urc. De unde să ştiu eu a cui e ma­şina?” – nu numai că nu convinge pe nimeni, dar o aruncă în ridicol. Şi asta pentru că sensi­bilităţile sale pentru Adrian Năstase au ieşit la iveală, public, de pe vremea când cataloga “Tro­feul calităţii” drept unul politic. Prin urmare, firesc ar fi fost ca, după acest instantaneu, să fi anunţat că renunţă la postul de ministru, îna­inte ca pre­mierul, care a nominalizat-o pentru această func­ţie, să-şi retragă propunerea. Şi asta pentru a credibiliza acţiunile Justiţiei. Previziune eronată, însă.

Mona Pivniceru îşi lăsase, imediat după izbucnirea scandalului, un spaţiu de manevră, nefiind, probabil, foarte sigură pe re