Curtea Constituţională a României are a demonstra dacă este un înalt for al ţării, compus din personalităţii cu o solidă şi corectă viziune asupra Legii fundamentale, sau o expoziţie de roboţi programaţi şi instalaţi acolo cu un singur scop, acela de a-şi subsuma deciziile intereselor personale ale unui singur om, ignorându-le pe cele ale electoratului. Care s-a pronunţat covârşitor, la referendum, contra unei puteri unipersonale ce a făcut atât rău ţării. Pe toate planurile, aruncând-o pe cea mai de jos treaptă a UE.

Pe scurt, CCR trebuie să se înfăţişeze populaţiei drept un conclav de judecătri care să cântărească potrivit literei dar şi spiritului Constituţiei sau legilor, ori o simplă ogradă a lui Băsescu, populată cu personalul său de casă, care nu cutează să mişte în front. Unii dintre ei fiindu-i obligaţi pentru că i-a trimis acolo cu sarcini precise, dar răsplătiţi cu venituri şi privilegii regeşti, iar alţii, care mai au coloană vertebrală, fiind tentaţi cu noi avantaje sau pur şi simplu şantajaţi şi ameninţaţi. În principiu, lucrurile ar trebui să fie destul de limpezi, iar nodul gordian - lesne de tăiat. 8,5 milioane de români au votat, 90% dintre ei contra lui Băsescu. Însuşi faptul că Suspendatul a chemat disperat la boicot atestă că era îngrozit, că anticipa catastrofa unei prezenţe şi mai masive, care ar fi determinat atingerea unui cvorum şi aşa abuziv, chiar aberant fixat.

În pofida repetatelor scurtări de termen, cu toate carotările interne şi externe, cu tot zgomotul asurzitor al unor trâmbiţe băsiste ca Monica Macovei, Cristian Boureanu şi alte scule, mai noi, evaluarea listelor de alegători - fiind inadmisibilă insistenţa cu care se joacă alba-neagra cu liste permanente-nepermanente-speciale - a dus la concluzii indubitabile. Anume, că listele permanente erau puternic parazitate, că includeau nenumăraţi decedaţi şi persoane cu domi