Degeaba eşti performer dacă şeful nu te place - aşa s-ar traduce, pe scurt, experienţele unor angajaţi din multinaţionalele locale puşi în faţa unor persoane care, ajunse în funcţii de conducere, nu se pot detaşa de factorii psihologici sau sociali care le influenţează comportamentul. Demotivarea angajaţilor care au rezultate bune, dar pe care şefii nu le observă sau nu le dau impresia că le-ar observa, la care se adaugă şi simpatia vădită pe care şefii o au faţă de unii colegi, poate aduce mari pierderi unei companii, spun specialiştii în HR.

"Aveam un coleg, Mihai, care trebuia să plece pentru o perioadă de şase luni în Marea Britanie pentru a oferi suport echipei de acolo şi, cu câteva zile înainte să plece, când toate detaliile şi toate confirmările erau stabilite de ambele părţi, vicepreşedintele departamentului i-a spus să nu mai plece pentru că nu are profilul necesar. El era foarte bun la ceea ce făcea, însă şeful nu îl simpatiza pentru că Mihai mereu comenta atunci când nu-i convenea ceva", a spus Răzvan, project manager în cadrul unei firme locale de IT. El spune că în locul lui Mihai a fost trimisă o colegă care avea mai puţin de un an experienţă în companie şi nici nu avea rezultate foarte bune, în timp ce Mihai era un performer, avea peste 5 ani vechime, iar refuzul acestei delegaţii a atras cu sine demisia lui, după ce în prealabil acesta devenise "9 to 6 worker".

Managerii spun însă că relaţia umană cu şeful ierarhic este uneori mai importantă sau chiar constituie baza relaţiei profesionale care urmează să se clădească. În cazul lui Andrei, 45 de ani, şeful unui departament din cadrul unei firme din industria asigurărilor, tensiunile din relaţia cu şeful l-au determinat să-şi dea demisia, pentru că acesta încerca prin toate metodele să-l discrediteze în faţa echipei pe care o conducea.

"Deşi lucram în domeniul financiar şi aveam de