Romania da saptamana aceasta trei teste esentiale ca stat de drept, ca parte a Uniunii Europene, ca tara credibila si sigura. Iar actorii principali ai acestor teste vor fi, in ordinea intrarii in scena, Ministerul de Interne, CCR si, doar cronologic pe ultimul loc, CSM.
Primul isi va da masura Ministerul de Interne, care urmeaza sa incheie astazi obscurul proces de reactualizare a listelor electorale. Obscur pentru ca nu a fost cerut de CCR, pentru ca nu se desfasoara dupa criterii certe, nu are reguli clare si lasa loc de arbitrariu si frauda cat Marea Neagra. Cum pot fi eliminati din cvorum romani despre care doar se banuieste ca ar fi in strainatate, pentru ca o evidenta clara nu exista niciunde? Cat de corecta poate fi o astfel de operatiune facuta de cativa functionari in doua saptamani, cand recensamantul din 2011 a implicat mii de recenzori care au lucrat o luna de zile si tot nu au reusit sa acopere intreaga populatie? Care lege prevede scoaterea din listele electorale a celor cu buletin expirat? Daca n-ar fi de ras ar fi de plans.
Iar daca rezultatul va fi cel anticipat de presa, adica vreo doua milioane de romani mai putini pe liste, efectele vor fi dramatice. Nu stiu in ce masura aceasta evidenta incercare de blocare a CCR prin date contradictorii va avea succes. Dar daca va avea, acesta ar fi doar unul dintre efecte. Cel imediat.
Pe termen lung, insa, ele vor fi chiar mai grave pentru ca o modificare radicala a listelor electorale nu poate avea decat doua cauze: ori ani de zile am mers pe liste false si tot ceea ce s-a decis in baza lor este lovit de nulitate, ori a fost comisa o imensa frauda post electorala. Cum sa ceri CCR sa valideze un referendum invocand in favoarea lui tocmai neregulile pe care s-a bazat de la inceput si pe care s-a fundamentat activitatea BEC? Cu atat mai mult cu cat acelasi guvern a organizat
