Cătunele ascunse între dealurile județului Buzău sunt precum o carte cu multe povești de viață, unele mai triste decât altele. Cele mai multe sunt povești pentru oameni mari, despre copii cărora destinul le oferă mai puțin decât ar trebui. La Calvini, localitate săracă a Buzăului, viața Marianei Drăguna, o mamă cu șapte fete, este un exemplu pentru oricare dintre femeile care vor să depășească greutățile vieții.
Mariana Drăguna este o femeie de 42 de ani, cu chipul brăzdat de anii împovărați de griji și greutăți. Locuiește împreună cu cinci dintre cei șapte copii într-o casă de chirpici, neelectrificată și destul de șubredă. Dumnezeu i-a dat Marianei numai fete iar de când s-au mărit primele dintre ele, greutățile casei s-au mai împărțit. ”Fetele cele mari mă mai ajută prin gospodărie, când sunt acasă, iar soțul când vine, la trei zile. Foarte greu ne descurcăm cu banii”, spune Mariana Drăguna
Fetele Marianei au între 3 și 18 ani. Cea mai mare s-a măritat și tocmai a trecut printr-un necaz, murindu-i un copil în pântece. A doua este plecată la un liceu din Buzău iar următoarele trei merg la școală în sat. Chiar dacă nu e mezina familiei, Andreea se bucură de cea mai mare atenție, deoarece are o problemă de vedere.
”Oricât de greu mi-ar fi, nu le-aș da la niciun centru. Puteam pe Andreea să o dau la o școală de nevăzători, dar cum să stau fără ea. Să știu că e acolo și nu o văd seara acasă, aș muri. E nevăzătoare. Mă descurc greu, am fată în liceu, plătesc gazdă, în fiecare săptămână plătesc 6 - 700 de mii de lei, mai am la școala din Calvini trei, unul de clasa a șasea, cele două minore în clasa întâi”, spune Mariana.
Familia numeroasă a Marianei Drăguna supraviețuiește cu aproximativ 500 de lei pe lună și cu mâncarea pe care singurul bărbat din familie, Mircea Drăguna, tatăl fetelor, o aduce de la stâna pe care o îngrijește la
