După două săptămâni de concediu, premierul spaniol se întoarce iarăși la Palatul Moncloa, pentru a-și relua activitatea și a se confrunta cu aceleaşi probleme: somaj, recesiunea economică, perspectiva unei noi intervenții financiare sau amenințarea mișcărilor sindicale.
Mă rog, nu este ușor de întocmit o listă exhsustitvă, pentru că Mariano Rajoy are foarte multe fronturi deschise și îl mai așteaptă multe bătălii, iar pentru el războiul crizei economice abia a început.
Doar prima de risc se pare ca i-a dat un scurt răgaz premierului, coborând în ultimile două săptămâni cu aproape 25%, datorită încrederii că solvabilitatea Spaniei va spori odata cu solicitarea unui nou plan de sprijin financiar, plan care devine pe zi ce trece tot mai probabil, dar pe care Mariano Rajoy îl tot amână încercând să evite costul politic pe care l-ar presupune.
Din gestiunea crizei grecesti premierul spaniol a învățat câte ceva și abordează această temă cu foarte multă circumspecție. Având deja certitudinea ca nu va putea evita o a doua intervenției financiară, el încearcă să anticipeze exigențele în materie de austeritate care ar însoți-o și taie fără milă în cheltuielile bugetare, pentru a nu proiecta în cele din urmă imaginea unui guvern care își pierde suveranitatea în schimbul sprijinului financiar.
După ample și succesive rectificări bugetare care au implicat dureroase reforme în sănătate, invățământ, sau protecție sociala, după ce au fost reduse salariile bugetarilor și a fost mărit TVA-ul, autoritățile de la Madrid au pus acum gând rău pensiilor.
Conform declarațiilor unui membru al executivului, dezvăluite astăzi de cotidianul El Pais, "singura cheltuială bugetară, pe care nu am rectifiat-o încă, este cea din sistemul pensiilor", iar în continuare articolul reamintește cuvintele premierulu care asigura cu câteva luni în urmă că , “asta
