Anchetele vor arăta că nu oamenii simpli fură la vot, ci că, de fapt, frauda e organizată de oameni cu putere de decizie.
S-ar zice că în România nu mai știm cu siguranță nimic. Ce era evident ieri azi e subiect de controverse aprinse. Nu mai știm nici câți suntem, nici cum se pot tăia legal oameni de pe listele electorale, nici pe cine ar trebui să includă listele electorale, nici dacă e bine sau nu să se fraudeze votul. Miniștrii apar în conferințe de presă și ne anunță senini că, în opinia lor de nejuriști, românii ale căror acte de identitate au expirat ar trebui să fie scoși de pe liste. La fel și cei care locuiesc prea mulți într-o casă, cei care au divorțat sau cei care stau în străinătate mai multă vreme. Senzația de clacă, de sporovăială la bere ca să treacă timpul se așterne peste țară. Toate opiniile par a avea aceeași valoare de adevăr, totul e relativ, totul se poate negocia. Premierul dă lecții CCR cu o zi înainte de ședința crucială din 21 august despre numărul de voturi necesare pentru luarea unei decizii privind valabilitatea referendumului – asta îmi amintește de președintele interimar care, în preziua anterioarei ședinte a CCR, explica pătruns judecătorilor că au de luat o decizie extrem, extrem de dificilă. D-l Dogaru – poate vi-l mai amintiți, e acela pe care nu-l cunoaște, dar cu care semnează memorandumuri d-l Ponta – și-a programat marţi o ieșire în stradă în fața CCR. Altfel, sigur, USL respectă independența CCR și deciziile sale. Pe cele legale, firește, așa cum insistă premierul. Presupun că d-l Ponta e cel care stabilește care sunt deciziile legale ale CCR și care nu...
Enervare maximă au stârnit și anchetele procurorilor cu privire la posibile fraude electorale. Deopotrivă, politicieni și formatori de opinie care până ieri ne explicau doct cum că nimic nu-i mai important decât voința poporului strigă
