Opinia critică face parte dintre armele la vedere împotriva abuzurilor și a încălcării principiilor democrației.

Toată lumea jură, în ultima vreme, pe Cons­tituție și se închină în fața Curții Cons­ti­tu­ționale. Sinceritatea politicienilor este eva­lu­ată corect de public, dacă ne uităm la pro­centele joase de popularitate de care se bucură, la noi, par­lamentul. Oamenii nu cred până nu văd. Iar de văzut, se vede cum ceea ce se critica ieri de pe poziții intransigente azi se încalcă dublu. Ce părea în guvernările trecute de ne­acceptat azi e normalitatea în­săși. Apare, în prezent, o ati­tudine politică cu un ac­cent riscant, semnalat de organizația Re­por­teri Fără Frontiere, ca fiind identificarea de „duș­mani ai poporului“ în vocile critice ale so­cietății: jurnaliști, analiști, comentatori, po­li­ticieni ai opoziției. Includerea presei la „vul­ne­rabilități“ în strategia de apărare a PDL, bla­mată cel mai vocal de USL aflat atunci în opo­ziție, este acum pusă în fapt de USL. Iată, pre­ședintele interimar cere ca SIE să ancheteze „mecanismul prin care imaginea unei ţări a fost distrusă în două săptămâni într-o ac­ţiune evident organizată, coordonată, finan­ţată. Trebuie să vedem totuşi cine a făcut as­ta, pentru că este ceva ce afectează ţara, toată ţara“. Pe de altă parte, auzim de ceva infiltrări de jurnaliști sub acoperire în redacții (cazul Zaschievici de la Jurnalul Naţional, încă neclarificat). Declarații politice au conturat un prim grup de jurnaliști și co­mentatori pasibili de sub­mi­narea statului, atac la ima­gine sau poate chiar înaltă tră­dare. Corespondenții ma­rilor publicații occidentale, ca­re au abordat cu toată se­rio­zitatea situația din România, sunt enumerați în co­mu­ni­catul RSF: Sánchez Costa, co­respondent al cotidianului ma­drilen El País, Mirel Bran de la Le Monde și Li­li­ana Ciobanu, colaboratoare la CNN și The Eco­­nomis