Petre Grigoras este exact tipul de antrenor urat de confratii mai lenesi sau mai putin inzestrati, urat de "patronii" de cluburi care isi fac veacul in fotbalul romanesc, insa iubit, daca nu chiar idolatrizat, de spectatorii care platesc an de an bani pe bilete sau abonamente.
La Pandurii Targu Jiu, "Grig" a gasit, poate, singurul mediu in care putea sa "explodeze" ca antrenor. O echipa nu foarte mica, a carei singura pretentie este ramanerea in Liga 1, cu un lot decent de jucatori si cu suficienti bani pentru a nu rata oportunitatile de pe piata transferurilor, atunci cand ele se ivesc.
Nu trebuie scosi din ecuatie nici cei doi conducatori ai gorjenilor, presedintele Consiliului de Administratie, Marin Condescu, si presedintele executiv, Eugen Pirvulescu, ambii adoptand rapid si fara multe discutii metodele lui Grigoras.
Astfel am ajuns in situatia de a avea in Liga 1 o Barcelona in miniatura. Nu atat ca statura sau ca si cromatica, cum fals se mandreau odinioara anumiti latifundiari prin Ghencea, ci prin calitatea jocului!
Petre Grigoras a reusit, la Targu Jiu, sa puna pe picioare o formatie fara nici o vedeta, dar care practica un 4-3-3 veritabil, care sta in teren pana in minutul 90, care poate face un presing serios in jumatatea adversa, care iubeste fotbalul ofensiv si lista poate continua inca mult.
Cine isi imagina ca vom vedea in Liga 1 o echipa care sa reuseasca o posesie de aproape de 70% pe meci, o echipa care sa reuseasca peste 20 de actiuni ofensive pe partida, o echipa care sa incante atat de mult incat peste 7.000 de oameni din Targu Jiu sa isi faca abonamente? 7.000 de spectatori! Mai in gluma, mai in serios, cam atat strange Dinamo la toate meciurile de "acasa" intr-un tur de campionat!
Secretul acestei simbioze gorjene este, fara indoiala, Petre Grigoras, un antrenor despre car