- Extern - nr. 161 / 21 August, 2012 La Londra, daca e sa-i crezi pe oficialii nostri, sportivii romani au repurtat un mare succes!... Nu-i ia nimeni in serios cu asemenea declaratii! Dar mie mi-e teama ca au totusi ceva-ceva dreptate! Si ma intreb: nu cumva chiar este vorba de un succes, daca comparam aceste rezultate cu cele de peste 4 ani, de la Rio de Janeiro, cand nu vom mai obtine nici macar locul 27, cat de cat inca onorabil?! Oficialii stiu ei ce stiu si, fireste, nu ne spun si noua tot ce stiu! Or fi facut ei niscai cercetari si analize ori sinteze, din care au dedus ca, raportat la ce o sa urmeze, la ce este probabil planificat(!) sa urmeze, rezultatul de la Londra este multumitor! O sa-i ducem dorul... Pe multi i-am auzit pomenind in aceste zile de peformanta echipei olimpice a Ungariei. Cu totul si cu totul remarcabila: locul 9 pe natiuni, la Olimpiada cea mai disputata! Si, probabil, cea mai reusita de pana acum! Bravo lor, maghiarilor! Bravo si englezilor!... Fireste, ca si-n alte ocazii, tentatia de a compara intre romani si maghiari, intre Budapesta si Bucuresti, este greu de ocolit, de reprimat. Si cred ca nu avem decat de castigat dintr-o evaluare comparativa lucida si bine intentionata. N-o voi face eu, acum, nu am nici datele necesare, nici competenta, dar o parere cred ca mi se ingaduie. Una singura: daca e sa legam sportul de politica si daca e sa cautam deci si pe plan politic o explicatie a diferentei dintre rezultatele celor doua echipe, adica, daca este sa ne intrebam care este diferenta in plan politic dintre Ungaria si Romania, acea diferenta care sa explice cat de cat diferenta in planul performantei sportive olimpice, ce am putea spune? Un lucru simplu! Un lucru evident si pe care nu vad cine si cu ce argumente l-ar putea nega: dupa 1990, in Romania s-a instalat un regim politic tot mai anti-romanesc, mai anti-national, care urmareste