Hotărârea prin care Curtea Constituţională sfidează o maţiune întreagă, sau cel puţin 90% din ea, adică acea majoritate covârşitoare care, bob numărat, i-a cerut lui Băsescu să plece, va fi probabil respectată. dacă nu cumva majoritatea parlamentară va decide că alta-i "calea de urmat". Suspendatul va reintra aparent triumfător pe porţile Cotroceniului şi va cere lui Ponta o suplimentare de buget, ca să înlăture din palat orice urmă de interimat. Nu se ştie pentru cât timp va rămâne acolo, pentru că năravul din fire n-are lecuire, nu-şi va vedea de treabă, se va amesteca iar şi iar unde nu-i fierbe oala, dând indicaţii în dreapta şi-n stânga. Şi crezând că mai poate fi "jucător”, ca pe vremea lui Boc, pe răbdarea poporului român, pe separaţia puterilor în stat şi pe destinul ţării. Lui Băsescu i-a reuşit puciul, Sau lovitura stat, cum vreţi s-o numiţi.

Când spun Băsescu, nu mă gândesc doar la numitul Traian Băsescu, ci la tot ce reprezintă el. Băsescu, să recunoaştem - spre deosebire de USL, care, fără temei, se aştepta probabil la un exerciţiu democratic - a lucrat metodic şi organizat, construindu-şi din vreme o maşinărie de atac în care piesele principale erau principalele instituţii de forţă ale statului: Parchetul, Curtea Constituţională, Consiliul Superior al Magistraturii, serviciile secrete, o serie de prefecturi şi alte structuri teritoriale, unde avea plantaţi pioni în funcţii-cheie. Başca zgomotul infernal al trompetelor sau ingerinţele inadmisibile ale unor interesaţi oficiali occidentali, inclusiv ai UE. Această maşinărie - căreia USL, formaţiune aflată la guvernare, dar nu şi la putere - i-a opus mai mult discursuri moleşite de vacanţă şi intervenţii televizate.

S-a demonstrat că, într-o confruntare golănească reacţiile pur democratice şi civilizate te duc la pierdere. Lui Băsescu i-a fost suficientă deturnarea, prin - nimeni nu