La începutul lui mai, în urma moţiunii de cenzură care a dus la căderea Cabinetului Ungureanu şi la migrarea către USL a unui număr considerabil de parlamentari, Traian Băsescu acceptă formarea noului Executiv de către Victor Ponta, preşedintele USL.
Pe 7 mai, Cabinetul Ponta îşi începe oficial mandatul. Desigur, conflictul pluteşte în aer. Ştim că această coabitare va fi una foarte dificilă şi fuseseră destule semnale că justiţia va fi cap de listă în ierarhia schimbărilor dorite de USL.
Dar, în ciuda acestor aspecte cunoscute, nici măcar un scriitor SF nu şi-ar fi imaginat scenariul uraganului ce avea să urmeze, care a declanşat un haos instituţional fără precedent din anii ‘90 încoace.
Nori la orizont (7 mai-12 iunie): primele plagiate, primele schimbări, parlamentul ca armă şi cazul Grăjdan
Primele săptămâni de la instalarea „celui mai cinstit guvern“ din istoria postdecembristă, cum l-a numit premierul Ponta, sunt marcate de scandalurile Corina Dumitrescu, Ioan Mang şi Mircea Diaconu. Acesta din urmă, numit ministru al Culturii, trebuie să se retragă din funcţie după ce ANI îl declară incompatibil.
Corina Dumitrescu, propusă pentru portofoliul Educaţiei, este nevoită să facă pasul înapoi după ce se demonstrează că şi-a falsificat CV-ul cu masterate şi cursuri fictive. Îi urmează în funcţie Ioan Mang, surprins într-o situaţie cel puţin la fel de jenantă: plagierea unor cercetători japonezi şi israelieni care îşi reclamă contribuţiile originale.
Le urmează, ca ministru interimar al Educaţiei, obscurul sindicalist Liviu Pop.
Pe 8 iunie, acesta schimbă complet, prin ordin ministerial, componenţa Consiliului Naţional de Etică, aflat în subordinea MEC. Toată lumea şi-a imaginat atunci că noii membri CNE aveau misiunea să-l scoată basma curată pe Mang: aveam să aflăm curând că nu despre el era vorba
