TRANZACTIILE TRANZITIEI

Avertismentul liberal

Pe fondul mîniei provocate de abandonul Convenţiei Democratice, foştii tovarăşi de drum de la alegerile locale aproape că n-au luat în seamă motivul expus de dl. Câmpeanu şi ai săi, considerîndu-l mai degrabă un pretext odios. Ba, liderii rămaşi s-au întrecut în profesiuni de credinţă şi aprecieri de loialitate faţă de partidul incriminat: UDMR. Liberalii, nemulţumiţi în general de stilul serelist de împărţire a prăzii electorale în cote egale, au atras atunci atenţia asupra ciudatului comportament al partidului etnic, ce rămînea nepăsător şi rece atît la declaraţiile budapestane cît şl la enormităţile debitate de către unii dintre cel mal marcanţi reprezentanţi ai săi. Omul care în mai '90 îşi completase procentul obţinut la prezidenţiale cu un masiv vot unguresc, avea acum tăria (sau tupeul - vor fi spus unii) de a denunţa manevrele oneroase ale foştilor aliaţi, duplicitatea acestora, datorită căreia proaspăta coaliţie nu ar fi avut decît de suferit după trecerea euforiei succesului. Cert este că nici în momentul acestei rupturi şi nici mai tîrziu, liderii udemerişti nu au venit cu puncte de vedere tranşante, scădînd-o sistematic şi dînd vina pe interpretări şi traduceri. O "delimitare'' clară nu s-a produs şi acest lucru surprinde mai puţin ca oricînd acum, cînd la Budapesta răsună uralele ospăţului iredentist. Este dovada cea mai palpabilă a faptului că acest partid nu este, nu a fost niciodată altceva decît o marionetă în mîinile aparatului de propagandă budapestan. Rolul său a fost acela de a ţine sub tensiune climatul politic românesc prin solicitări aberante şi prin interpretări abuzive ale realităţii etnice, pregătind terenul pentru acţiunea conjugată a ungurilor dinăuntrul Ungariei, dar mai ales a celor din afara ei. Puţine etnii se pot lăuda cu o diasporă, pe cît de numeroasă, pe atît de activ