Istoria este pe cale să se transforme în cenuşă. Chiar dacă aparenţele nu lasă să se întrevadă aşa ceva, sfârşitul gării din Rădăuţi se apropie cu paşi repezi. Aşa cum se întâmplă de câţiva ani buni în România, prima lovitură au dat-o chiar cei care ar trebui să se îngrijească de bunul mers al clădirii: mai marii de la calea ferată de la noi din ţară.

Soarta este aceeaşi pentru toate clădirile care cândva erau gări, halte sau puncte de oprire şi prin intermediul cărora se derula traficul feroviar de marfă sau de persoane.

Inclusă pe lista monumentelor istorice în urmă cu opt ani, gara din Rădăuţi păstrează aproape intactă arhitectura specific austriacă, în ciuda celor 123 de ani care au trecut peste ea.

Din păcate, ceea ce s-a menţinut mai bine de un secol ar putea să dispară în doar câţiva ani. Şansele ca situaţia să revină la normal sunt minime. Licitaţiile organizate la Bursa Română de Mărfuri pentru închirierea liniei Dorneşti - Putna au avut de fiecare dată acelaşi rezultat: zero oferte. În lipsa unor trenuri care să circule pe acest tronson, activitatea feroviară îşi vede apusul, iar odată cu falimentul căii ferate se va ajunge şi la distrugerea clădirilor, acolo unde această „operă” încă nu a fost deja desăvârşită.

În lipsa trenurilor, angajaţii Gării Rădăuţi au fost trimişi acasă

În urmă cu jumătate de an, în luna februarie, prin Gara Rădăuţi a trecut ultima cursă regulată de tren. Era vorba de acel tren Suceava – Putna şi retur, cu care generaţii întregi de oameni au făcut naveta pentru a studia, pentru a face comerţ, pentru a-şi rezolva probleme administrative sau judiciare la Rădăuţi.

Mai marii din CFR l-au considerat piatră de moară la gâtul companiei, iar pentru a reduce cheltuielile au luat decizia de a suprima acest tren. Aşa se face că gara din Rădăuţi s-a transformat într-un obiect de decor pentru oraş, o clă