- Social - nr. 161 / 21 August, 2012 Pentru romanul de rand, tot ceea ce se intampla pe scena politica si sociala are conotatiile unei piese absurde in care este, in acelasi timp, si actor, si spectator. Daca nimeni nu a reusit sa-l convinga de faptul ca el este acel 1 (unu), de dupa 50 plus unu, atata timp cat nimeni nu stie cati suntem traitori si-n buna regula cu actele de identitate, cata vreme imediat dupa Revolutie am intrat intr-un circ perpetuu, iar UE, din 2007 incoace, pune doar conditii si biruri, nu sprijin de "aliniere”, noi suntem prada starii onirice. In mod sigur toti stapanii lumii si-au dat seama ca poporul roman rabda mai mult decat si-ar fi inchipuit, ca nu-l deranjeaza nici datoriile colosale, cifrate la peste 98 de miliarde de euro, nici saracia cronica, nici lipsa unor drepturi elementare, intre care as aminti dreptul la un trai decent, educatie de calitate, siguranta si servicii medicale, dreptul la un loc de munca si la o locuinta. Multi defetisti si sfertodocti ar spune ca sunt principii comuniste, dar le fac trimitere la Amendamentele propuse Congresului de presedintele USA, Roosevelt, pentru un nou American Dream (vis american). Visam o democratie americana, dar sa muncim ca africanii, sa bem ca rusii si sa furam ca tiganii. Acest ultim aspect ar starni oarece sesizari incriminatorii, dar viata o dovedeste cu prisosinta, iar statisticile o confirma. De unde atatea palate, opulenta si lux, daca nu au auzit in viata lor de loc de munca, sa nu mai spun de protectia muncii, de unde imbracaminte si hrana pentru atatea guri, care nu pasc iarba si nu se imbraca precum in Eden? Se pot aduce nenumarate explicatii, dar nimic din ce ar insemna clarificarea unei situatii de-a dreptul hilara. O batrana, pensionara de CAP, care abia face fata zilei de maine, pentru ca nu-si poate plati facturile din putinii bani primiti de la stat, nu are aceleasi drep