Indiferent de decizia CCR, epoca lui Traian Basescu a apus si nimic nu o va mai intoarce la viata.
S-a stins inainte de termen, ca o stea care isi consuma energia intr-un ritm accelerat dar fara sa aiba stralucirea acesteia.
Dupa opt ani in care principalele promisiuni s-au transformat in tot atatea deziluzii dureroase, 80% dintre romanii carora le pasa de soarta lor au spus ca este de ajuns, marele vis din 2004 a sfarsit intr-un cvasi-cosmar cu potential de catastrofala sociala.
Aceasta este realitatea, oricat ar incerca sa o cosmetizeze justitia independenta care ancheteaza votantii de la referendum, oricat si-ar prelungi concediile membrii CSM ca sa nu poata lua act de demisia Monei Pivniceru si astfel sa impiedice numirea ei in fruntea Ministerului Justitiei.
Intre altele fie spus, cazul asta reflecta perfect boala de care sufera justitia "independenta" si "reformata" a lui Traian Basescu - doar un alt capitol al unei perioade care daca va continua risca sa se transforme intr-un regim in toata puterea conceptului.
Realitatea nu mai poate fi schimbata indiferent de ce decizie vor lua intr-un final judecatorii CCR. Presedintele suspendat Traian Basescu nu mai are viitor si de-ar fi sa fie validat in functie de catre toti cei noua judecatori.
Realitatea nu poate fi fardata la infinit, nu poate fi cosmetizata incontinuu fara riscul ca puroiul sa tasneasca brusc si pe neasteptate in fata. Si, din nefericire pentru noi toti, ceea ce traim de o luna si jumatate este rezultatul acestei rabufniri a realitatii crude si neinterpretabile.
Refuz sa cred ceea ce se aude tot mai des pe la colturile tarii, cum ca pana si pedelistii cei mai dedicati presedintelui suspendat se roaga pentru ca judecatorii Curtii Constitutionale sa aiba puterea sa puna capat suferintei marelui invins de la Cotroceni.