Bazaconiile enorme ce pot fi citite în presa românească din ultima vreme nu au ocolit Jocurile Olimpice de la Londra. Corectă, obiectivă şi promptă în general, presa sportivă păstrează, din păcate, acelaşi aer timorat şi reticent, când e vorba de interpretări, de evaluări, de comentarii.
Această felie, foarte necesară şi apreciată de public, rămâne neacoperită de jurnaliştii specializaţi în presa sportivă, care par un pic prea disciplinaţi, ca să nu spunem fricoşi de a nu supara pe Kareva, lăsând altor colegi formularea aprecierilor, discutarea soluţiilor, schiţarea perspectivelor. Aceşti alţi colegi nu sunt specializaţi în presa sportivă, fapt ce poate scuza unele inexactităţi, dar nu explică elucubraţiile, delirul.
JO Los Angeles, 1984
E atât de uluitoare impermeabilitatea sovietofililor la orice argumente ale timpului, ale evoluţiilor istorice, încât ideea lui Putin de a reveni la denumirea de „popor sovietic" devine oarecum explicabilă.
28 de ani au trecut de atunci, o viaţă de om. Soveţchii Soiuz nu mai există, gata!
Dar SOVIETOZAURUL are exact acelaşi discurs, aceeaşi ferocitate antiamericană, de acum trei decenii. Se strofoacă urât de tot, delirează, nu suportă nici numele acestei Olimpiade, nume pe care l-ar vrea interzis, şters din memoria omenirii.
În realitate, nu sportivii ruşi au boicotat JO de la Los Angeles, ci conducerea comunistă de atunci. Fosta URSS a impus aceast boicot sateliţilor ei din sinistrul „lagăr comunis" şi un număr de 14 state au executat ordinul fără crâcnire.
Ca şi în 1968, la invadarea Cehoslovaciei, ca şi în alte ocazii, România nu s-a supus Moscovei, ci s-a situat de partea cea bună. Sau... ce spuneţi, sovietozaurilor, ar fi trebuit să nu participe la „Olimpiada imperialistă", conform teoriei jeturilor de urină?
Partea a doua a propagandei politrucului sovietofil
