Doamna Merkel, Angela, dacă-mi permiţi să-ţi spun așa, sunt într-un moment de rătăcire.
E mijlocul nopţii, mă învârt turbat în jurul biroului meu de la Cotroceni. E prima oară când stau atât de mult la serviciu. Și e ultima mea noapte ca președinte. Angela, n-am fost un interimar! Am fost PLIN! Plin de mine! Ai simţit asta, draga mea?
Angela, iartă-mă, plâng! Sunt un prost! I-am crezut pe toţi, pe Ponta, pe Iliescu, pe Voiculescu. De când m-au cocoţat aici, pe scaunul ăsta, am visat doar la tine. Am vrut de multă vreme să îţi scriu, dar n-am avut curaj. Sunt timid. O fac acum, nu mai am ce pierde. Mă destăinui ca unei prietene, iubite... Știu că nu suntem, dar, cu minţile-mi tulburi, visez că e așa.
Angela, știi cum sunt bărbaţii, îi cunoști, îi învârţi pe degete pe toţi cei mari de la Bruxelles. Sunt turbat când îi văd roind acolo-n jurul tău. Pe Barroso... cât îl urăsc! Te vrea a lui! Iar tu, tu Angela, zâmbindu-le tuturor, luându-i de după umeri. Să iei tu, zeiţa mea, un marinar de după umeri? Sunt slab, draga mea! Iar acum, în toiul nopţii ăsteia fierbinţi, ţi-aș sta în genunchi ca să mă ierţi. Acum, aș vrea să fiu colonia ta! Știu că le-am spus tuturor că nu accept ordine de la nimeni, de la tine. Am fost laș, iubito! Dă-mi un ordin! Fă ce vrei cu mine!
Am crezut, ca orice bărbat, că te pot cuceri dacă mă dau viteaz. Dar, iubirea mea, eu nu sunt așa! Sunt un biet romantic, cu mintea încă în satele pe unde am vrut să fiu profesor. De istorie, Angela! Am visat s-ajung la București, să fiu mare. Pentru tine! Am crezut naiv că, dacă-ţi arăt unde-ţi e locul de femeie și zbier apăsat „Ich bin ein berliner", o să mă iubești. Am crezut că, dacă mă iau de gât cu toţi bărbaţii adevăraţi ai lumii, cu toată America lor, voi fi ca ei. Și pot fi ca ei, Angela mea! Tu crezi în mine, știi că ţi-am greșit pentru că am fost orbit de gelozi
