Într-o perioadă fără evenimente, înfruntând apatia și canicula, la concurență cu vacarmul luptei politice, la Râmnicu Vâlcea a avut loc, între 22 şi 29 iulie, a doua ediţie a festivalului de teatru Ariel Inter Fest.

Se spune adeseori despre polonezi că sunt un public de teatru ideal. De aceea a putut să se nască în această țară atâta avangardă. Se spunea asta și despre români, mai cu seamă privind realitatea din unele mici ora­­șe de pro­vincie care susțin mișcări tea­trale impresionante (vezi Piatra Neamț, Sfân­tu Gheor­ghe, Râmnicu Vâlcea). Fe­no­menul nu e lipsit de ex­pli­cații. Una dintre ele a venit din partea unui vâlcean, azi oficial român peste hotare, care, cu ocazia deschiderii Fes­tivalului de Teatru de la Râmnicu Vâlcea din acest an, a evocat tradiția unei mișcări populare prin care s-au cultivat aici interesul, pasiunea pen­tru teatru. Cunoscătorii își amintesc de acel Teatru Popular renumit condus de Goan­ge Marinescu (al cărui bust tronează pe me­rit azi într-unul dintre teatrele vâl­ce­ne), unde Silviu Purcărete a realizat unul dintre cele mai solide succese ale sale, De­cameronul, unde, de asemenea, s-a întors să moară Dan Micu, după o prezență me­mo­rabilă pe această scenă. În zilele fes­ti­valului acest trecut a fost des invocat, mai ales că Silviu Purcărete re­peta în mica sală de teatru din parc Conu Leonida..., co­pro­ducţie Ariel - Teatrul Na­ți­onal din Bu­cu­rești, drept pentru care Ma­riana Mihuț și Victor Rebengiuc, in­ter­preții spec­ta­co­lu­lui, au putut fi văzuți la lucru și mai apoi la spectacole, spre bu­curia vâlcenilor.

Tot din acest zăcământ ascuns de energii vine și iscusita directoare a Arielului și a Festivalului, Doi­na Migleczi, cândva ac­tri­ță în trupa Popularului, de unde i-au ve­nit mai multe idei bune, precum și ace­ea de a reedita un spectacol de referință al re­gizorului Dan Micu, Lăpușneanul, după Ne