Răul care a cangrenat firmele de stat trebuie tăiat din rădăcină, dimpreună cu cei care i-au asigurat perpetuarea în ultimii 22 de ani.
În mediul privat viața nu e deloc ușoară. Se muncește mult, adesea foarte mult, într-un mediu stresant, competitiv și mereu în schimbare. Totul trebuie făcut într-un fel în care să producă mai mult decât costă. Altminteri, lumea pleacă acasă.
Într-o firmă de stat, viața e incomparabil mai ușoară. Se muncește puțin, adesea foarte puțin, într-un mediu lejer, necompetitiv și deloc în schimbare. Totul se face într-un fel în care produce mai puțin decât costă. Și, cu toate astea, nimeni nu pleacă acasă.
Acoperite de icomprehensibila degringoladă din mediul politic al ultimelor câteva luni, au trecut prea puțin observate dezvăluirile recente privind situația din câteva companii-fanion ale statului român: Poșta Română, Tarom și Hidroelectrica.
Conform unei analize apărute în Ziarul Financiar, deși are cea mai mare reţea de distribuţie din ţară şi monopol pe trimiterile de sub 50 de grame, Poşta a adunat pierderi de peste 100 de milioane euro în ultimii trei ani. Asta n-a împiedicat deloc compania să înregistreze cheltuieli salariale de circa 70% din totalul cheltuielilor de exploatare.
Într-un studiu din 2012 privind industria serviciilor poștale, realizat de firma de consultanță Accenture pe 26 de companii de profil din America de Nord, Europa, Africa, America Latină și Asia Pacific, procentul preponderent de costuri salariale este de 50%. Pentru Poșta Română, diferența de 20% este egală cu peste 60 de milioane de euro anual.
Tot 60 de milioane a pierdut, doar anul trecut, Tarom. Asta după ce, în precedenții trei ani, mai pierduse încă 120 de milioane de euro, adică aproape un sfert din cifra totală de afaceri.
Ultimul caz, cel al Hidroelctrica, este și cel mai revol
