★★★★ Aurel Storin, Teatrul românesc de revistă. istorie. Dimensiuni, pericole . Destine Bucureşti, Ed. Scrib
La cei 75 de ani ai săi, Aurel Storin, autorul a numeroase texte pline de umor pentru teatrul de revistă, este într-o formă de zile mari. Nu demult a publicat o carte savuroasă ca o prăjitură cu frişcă despre teatrul românesc de revistă, amintindu- i pe toţi scriitorii importanţi care au fost, fie şi temporar, atraşi de acest gen: Anton Pann, Vasile Alecsandri, I. L. Caragiale, George Topîrceanu, Victor Eftimiu şi alţii.
Unii dintre cei mai îndrăgiţi actori, ca Matei Millo sau Constantin Tănase, şi-au scris de multe ori texte pentru propriile lor spectacole. Aurel Storin pretinde că teatrul de revistă poate fi considerat un gen inventat de români. N-ar fi exclus. Sigur este însă că modul în care s-a făcut la noi teatru de revistă este unic în lume.
Problemele de ordin politic, social sau moral aduse în lumina reflectoarelor, combinaţia de text, muzică şi dans, complicitatea voioasă cu publicul diferenţiau spectacolele din România de spectacolele distractiv-populare din alte ţări.
Cupletul cu un leit-motiv care devenea după spectacol un tic verbal al românilor sau chiar o obsesie naţională a fost adus pe scenă, cu mare succes, de celebrul Constantin Tănase.
Talentat şi foarte curajos, având geniul comunicării cu publicul, faimosul actor arunca în deriziune gesticulaţia solemnă a impostorilor din viaţa politică (mare noroc au Crin Antonescu şi Victor Ponta că nu mai trăieşte azi Constantin Tănase!):
"Senatu-i pus pe aghioase,/ La Cameră, ca la Tănase,/ Şi ţara, maica ta Christoase,/Dar merge// Zău, parcă sunt bătuţi pe muchie,/ Din legi nu înţelegi o buche/ Că ei se-njură şi se stuche/ Dar merge!// Cum se-târâto leacă clica/ Te miri din ce, din mai nimica,/ Te şi trimite-n mamiţica/ Şi merge!" (fragment dintr-o suită de texte semna
