Un grup de protestatari a încercat să preseze decizia Curţii Constituţionale, printr-un scurt miting. Au scandat, au afişat pancarte şi, la final, au vărsat câteva lacrimi.
Sursa: CODRIN PRISECARU
Dorin Lazăr Maior, în cămașă albastră, în „prima linie”
Sursa: ANDREI UDIȘTEANU
Dagostino Colpani, nemulțumit de polițiștii români
Sursa: ANDREI UDIȘTEANU
Sursa: CODRIN PRISECARU
Panoul electronic de la Ministerul Mediului şi Pădurilor afişează 32 de grade Celsius. 20% umiditate şi vânt de 1 km/h. S-a întors canicula. La trecerea de pietoni dinspre SRI spre Casa Poporului, spre Curtea Constituţională, unde se decide soarta referendumului pentru demiterea lui Traian Băsescu, un revoluţionar, cu insignă cu Antena 3 în piept, asudă în graba lui şi pare că-şi plictiseşte colegul de drum cu optimismul său. Salută pe toată lumea, e vesel, le zice tutuoror „Vă aşteptăm!”, ca unor cunoscuţi pe care-i chemi la o petrecere.
Omul merge să protesteze. Protestul e în faţă la Academie, printre bălăriile din - ceea ce ar trebui să fie - parcul de acolo. „O să fie iar plin de jandarmi”, spune protestatarul. „Deja ne cunoaştem cu ei, de la Universitate. Cu jandarmii, cu negociatorii...”, enumeră, pe un ton prietenos.
Nici nu are cum să fie altfel. Acolo, la Universitate, e un univers deja format, care nu s-a extins, însă, după scânteia de nemulţumire din primăvară, dincolo trotuarul din faţa Teatrului Naţional şi statuile cu „paiaţe”.
„Uite, steagul ăla mare de acolo e al lui Cezar!”, anunţă bărbatul, ca un simbol. „Băiatul care se urcă mereu sus”, arată spre pâlcul, uşor anemic momentan, de oameni buluciţi mai mult sub unica umbră făcută de un copac tinerel. „Ave Cezar! Ave Maria!”, strigă apoi protestatarul şi se amestecă repede printre chipuri atât de familiare lui.
O mulţime amestecată
Sunt