-Ce trebuie să facă un medic aspirant ca să ajungă un chirurg de succes?
În primul rând trebuie să se nască. În al doilea rând trebuie să aibă cei şapte ani de acasă şi bun simţ. În drumul către succes sunt foarte multe ispite, provocări şi poţi avea derapaje de la ceea ce eu numesc conştiinţa profesională. După care trebuie să facă şcoala, să-i placă frumosul, să se educe, să citească mult, să-şi construiască un anumit limbaj. Nu este suficient doar să fii un bun tehnician ci trebuie să ai şi simţ artistic şi o anumită cultură vizuală. După care trebuie să aibă şi şansa de a face o specializare în chirurgia plastică cu practică în spitalele de stat, cum se făcea pe vremuri, înainte de '89, când lucrurile erau bine stabilite, pe trepte, în care rezidentul învăţa de la colegul cu doi-trei ani mai avansat, apoi de la rezidentul tânăr şi aşa mai departe. De asemenea trebuie să ieşi afară din ţară. Nu totul se reduce la România.Trebuie să ai contact cu medicii din afară, cu tehnologiile de acolo şi mai ales cu cerinţele pacienţilor străini.
Trebuie să ai tot timpul acel entuziasm profesional. La începutul carierei mele nu mă gândeam că voi face carieră în domeniul chirurgiei estetice şi că voi avea un cuvânt de spus în acest sens.
- Ce v-a determinat să rămâneţi în ţară?
-Soarta a făcut ca revoluţia să mă prindă în momentul în care nu eram nici prea tânăr nici prea în vârstă ca să mă simt în stare să plec. Am avut şi şansa să-mi deschid primul cabinet privat după revoluţie şi oportunitatea de a fi lucrat şi în sistemul de stat. Am pornit iniţial cu un cabinet mic, de ORL, în care am făcut primele operaţii de rinoplastie şi injecţii cu botox. Asta se întâmplă prin '91-'92.
- Multe femei văd în bisturiu un pact cu Diavolul. Cum comentaţi?
Nu aş zice neapărat pactul cu Diavolul ci cu naturaleţea, cu încrederea în sine, cu a te simţi mai b
