Ieri s-au împlinit 30 de ani de când Mexicul a anunţat un moratoriu pentru datoriile externe, eveniment care a marcat începerea unui proces de contaminare care a degenerat în ceea ce atunci a fost numit a treia criză mondială a datoriilor şi un deceniu pierdut pentru America de Sud.
Liderii lumii par să fi uitat lecţiile de atunci - fără noi împrumuturi, fără datorii şi fără importuri costisitoare, iar acum o altă criză a datoriilor urmează acelaşi curs, cu Grecia în rolul Mexicului, revendicând de data aceasta victime din rândul unora dintre cele mai bogate state.
În urmă cu 30 de ani băncile americane, britanice şi japoneze reciclau profiturile producătorilor de petrol prin datoriile riscante ale guvernelor sud-americane şi foloseau împrumuturile sindicalizate pentru a oferi nechibziut credite fără a lua în seamă pericolele, scrie The Guardian. În actuala criză, coloşii bancari americani şi europeni au pus credit ieftin la dipoziţia unor debitori ipotecari cu bonitate redusă şi au pus în aceleaşi pachete impoteci bune şi riscante, pe care le-au scos la vânzare.
Reacţia autorităţilor în faţa crizei este, de asemenea, similară. În 1982, guvernele din America de Sud au primit bani de la FMI pentru a plăti datoriile pe care le aveau la bănci, care altfel riscau să se prăbuşească din cauza nesăbuinţei în afaceri. Ca şi în cazul de acum al Greciei, banii au fost daţi cu o mână şi luaţi cu cealaltă. În schimbul împrumuturilor, FMI a cerut condiţii draconice de austeritate, care au adus ţărilor respective un deceniu pierdut, cu şomaj ridicat, dinamici economice slabe şi un grad de sărăcie mai mare. Guvernele au plătit scump bailout-urile deoarece Fondul se temea că o abordare mai relaxată ar încuraja statele să se angajeze într-o nouă frenezie a împrumuturilor - hazardul moral.
În 1990, economia Americii de Sud ajunsese să fie cu 8% ma
