Jurnalul Naţional: Ţinând cont de furtuna existentă în viaţa politică românească, mai aveţi timp de aniversare?

Bogdan Teodorescu: Da. Trebuie să recunosc, ajuns la aproape 50 de ani, am învăţat să dau politicii ce e al politicii, dar să păstrez suficient şi pentru cei dragi. Aşa că îmi voi serba ziua.

Ce îşi doreşte Bogdan Teodorescu în acest moment?

Pentru mine, sănătate. Pentru cei din jurul meu, linişte şi un pic de bucurie. Iar pentru România o şansă. Încă una, pe care să nu o rateze.

Puteţi face un top al celor mai importante împliniri profesionale şi personale trăite de către Bogdan Teodorescu?

Am spus-o de fiecare dată când am fost întrebat. Sunt un om norocos. Vin dintr-o familie de intelectuali care m-au iubit şi mă iubesc încă şi am avut parte de-a lungul întregii mele vieţi de adult de femei spectaculoase pe care le-am iubit şi care mi-au întors iubirea. Am prieteni vechi şi stabili, de 22 de ani fac meseria care îmi place, scriu cărţi, călătoresc şi am şansa să mă bucur de toate frumuseţile pe care această lume le poate oferi.

Care este cea mai bună carte pe care aţi citit-o?

Cărţile mele favorite sunt "Un veac de singurătate" de Garcia Marques, "Fundaţia" de Asimov şi trilogia Noul Crobuzon de China Mieville. Iar din literatura română "Drumul cenuşii" a lui Augustin Buzura şi "Groapa" lui Eugen Barbu. Asta ca să nu vorbesc de poezia lui Esenin, Allen Ginsberg, Cărtărescu, Dinescu, Neruda, Păunescu, Ahmatova. Şi lista poate continua cu multe nume şi multe cărţi care mi-au facut viaţa foarte frumoasă. Acum îmi vine în minte minunatul roman al lui Amin Maalouf, "Samarkand" sau "Oameni de porumb" al lui Miguel Angel Asturias.

Ce detestă cel mai mult Bogdan Teodorescu?

Prostia, incultura, răutatea şi meschinăria.

Care a fost cel mai frumos moment pe care l-aţi trăit în ultimul an?

Au fost mai multe.