„Clica roşie”, care a trimis România dincolo de tenebrele ei, alcătuită din comuniştii radicali şi comuniştii liberali, în încercarea de restauraţie a neocomuniştilor, a pierdut. Puciul a început în Piaţa Universităţii iarna, a continuat cu spectacole tragico-comice şi scandaluri la televiziuni primăvara, a pus în mişcare răspândacii de veşti rele, pentru dezinformare publică, a continuat cu presiuni în Parlament vara, până ce moţiunea a căzut la limită.

Puterea a fost câştigată de vrăjbaşi, dihonişti şi gâlcevitorii restauraţiei comuniste. Din momentul ajungerii la putere şi până în prezent, puciştii, după ce au decapitat, cu mânie proletară, statul, se poartă exact după regulile bolşevice. Regizorul, fără egal, al scenariului distrugerii instituţiilor statului este, fără îndoială, tovarăşul Iliescu. Este comunistul fanatic, intolerant şi exclusivist, cu o biografie cosmetizată, care trăieşte, fericit, doar când România stă pe marginea prăpastiei.

Cu numele său complet, Ion Marcel Ilici Iliescu, a fost participant activ la instaurarea comunismului în ţara noastră şi la anexarea viitorului românesc Moscovei. Atât de mult l-a iubit tăticul lui ilegalist şi uneltitor la împărţirea României interbelice, încât i-a adăugat încă un nume: cel de Ilici. Tânărul Ilici a fost educat şi instruit în spiritul luminii de la răsărit. Mai exact, a fost învăţat cum să urască această ţară, de la tinereţe până la bătrâneţe, şi cum să demoleze democraţia la români.

Se vede treaba, că marea bucurie pentru Iliescu şi clica lui roşie este aceea de a secesiona ţara, de a o reduce la teritoriile din vremea fanarioţilor, de a-i diminua populaţia, prin falsificarea datelor referendumului recent, de a-i distruge istoria, valorile şi tradiţiile, de a o strivi definitiv. Este cauza vieţii lui şi a succesorilor săi. Ce proletari mânioşi!

Actul de la 24 decembrie ’89 est