Măcrişul-iepurelui, o plantă foarte plăcută la gust, poate fi întâlnită în drumeţiile pe care le faceţi, în anotimpul cald, în pădurile de foioase. Fitoterapeuţii recomandă acestă plantă în tratamentul a mai bine de 40 de afecţiuni - de la astenia de primăvară, avitaminoze şi până la tulburările digestive şi hepatice.

Până nu de mult, statisticile medicale menţionau că Parkinsonul, boala tremurăturii, afecteză mai ales persoanele de vârsta a treia. Din păcate, specialiştii au constatat că există numeroase cazuri de persoane care abia au depăşit vârsta de 50 de ani şi sunt afectate de cumplita maladie.

Bolnavul de Parkinson trebuie tratat cu toată atenţia, spun specialiştii, pentru a-l proteja să nu alunece spre anxietate şi depresie, atunci când constată că nu mai poate să-şi coordoneze mişcările.

Încă nu se cunosc cauzele pierderii progresive a neuronilor în boala Parkinson, dar s-a descoperit că un remediu naturist îmbunătăţeşte vizibil starea de sănătate a bolnavuilui. Este vorba de măcrişul-iepurelui.

Specialiştii europeni recomandă folosirea plantei (frunzele şi florile) doar în stare proaspătă; prin presare cu ajutorul storcătorului de fructe. În timpul crizelor, din acest leac se consumă câte patru-cinci picături, din două în două ore, amestecate într-o ceşcuţă cu infuzie de coada-şoricelului, care se prepară dintr-o lingură de flori şi o cană cu 300 ml cu apă clocotită. După o infuzare de trei-patru minute, ceiul se strecoară şi se bea în amestec cu sucul de măcriş. După criză, se consumă câte o linguriţă de suc adăugat în infuzia de coada -şoricelului.

În acelaşi timp, specialiştii recomandă ca leacul de măcriş să se păstreze în vase de sticlă, să nu vină în contact cu metalul, pentru că sucul se oxidează pierzându-şi calităţile terapeutice. Fitoterapeutul este cel care stabileşte durata tratamentului.