Optimişti fiind din fire, să privim şi partea bună a recentelor alegeri locale. Acestea au dus la dispariţia unor dinozauri politici, care nu se mai acordau cu noua cadenţă a istoriei. Unul dintre „dinozauri” este Constantin Simirad, cel care acum un număr de ani a avut iniţiativa înfiinţării acelui partid de hilară amintire, numit „Partidul Moldovenilor”.
Simbolistica, după cum se ştie, poartă în ea semnificaţii adânci. Nu întâmplător, „Partidul Moldovenilor” a avut pe stemă imaginea unui bour voinic. Iar bourul, se cunoaşte, este strămoşul consacratului bou. Şi fiindcă cinstitul bou nu are faima unui animal chiar foarte isteţ, cornuta respectivă a păscut ba pe dreapta păşunii politice, alături de colegele cu coarne din gruparea numită „Convenţia Democratică”; ba pe stânga, lângă vajnicul „PSD”.
Până la urmă, bourul de pe stema „Partidului Moldovenilor” s-a dovedit a fi un animal castrat, lipsit de virilitatea elementară cerută de regnul politic românesc. Fără atât de necesarele testicule care să-l propulseze pe imaş, bourul Partidului Moldovenilor a dispărut exact ca boul, în negurile istoriei. Tot ce a lăsat în spatele lui a fost o urmă şerpuitoare, incoerentă, cum - vorba aia din popor - este pişatul boului.
Simirad de care vorbim a tras maximum de foloase din mandatele sale de primar şi de preşedinte de consiliu judeţean. A ajuns membru al „Uniunii Scriitorilor”, pe baza unor rahaturi de cărţi, cumpărate de el şi de subalternii săi. A ajuns ambasador în Cuba, unde nimeni nu ştie de ce am avea nevoie de un ambasador, probabil ca să aibă cu cine face Fidel concurs de băut rom, de mamelit mulatre şi de tras pârţuri.
Mai grav e că, plecând ambasador în urma unui aranjament, Simi i-a eliberat primăria unui şacal de la PSD. Iar ăla chiar controlează o parte din Moldova, la modul cel mai mafiot cu putinţă, fiind coerent în acţiuni ca pişatul bo
