Televiziunea Română, acest moloh media menit să satisfacă clientela politică cu salarii neruşinat de mari, a ajuns să fie la fel de păguboasă ca CFR Marfă sau Poşta Română. Are 3.000 de angajaţi, adică de 10 ori mai mulţi ca Pro TV-ul, dar un rating de 5 ori mai mic ca acesta. Care va să zică, plăvanii de la TVR sunt de 10 ori mai leneşi, sau mai prostovani, decât cei de pe plantaţia lui Adrian Sârbu.
Nu bine a apărut ideea desfiinţării TVR Cultural, că blogherii şi feisbuciştii au început să se căineze. Indivizi capabili să se lupte pentru calota glaciară, deşi au văzut gheaţă doar în pahare de wisky, sau să militeze pentru protecţia animalelor, chit că ei n-au crescut la viaţa lor decât păduchi de diferite lăţimi, au umplut spaţiu virtual cu tânguieli şi petiţii. Şi uite aşa a ajuns această televiziune să fie plânsă de un număr înmiit de oameni faţă de cei care se uită efectiv la post.
Eu cred că din start ideea unei televiziuni exclusiv culturale e greşită. Aruncată undeva la marginea grilei de programe, ea are mici şanse să fie văzută de altcineva decât de rudele celor care apar pe sticlă. Dacă principalul post naţional ar da 3-4 ore de cultură zilnic, efectele ar fi mult mai spectaculoase, fiindcă mesajele ar ajunge practic în casele tuturor românilor.
Degeaba faci emisiuni de cultură, dacă nu se uită nimeni la ele!
Avea dreptate Traian Băsescu să ceară desfiinţarea TVR-ului şi angajarea a 200-300 de profesionişti dispuşi să lucreze. Cu economiile făcute ar putea şi televiziunea naţională să transmită sport după pofta inimii, fime de calitate şi cultură cât cuprinde.
Televiziunea Română, acest moloh media menit să satisfacă clientela politică cu salarii neruşinat de mari, a ajuns să fie la fel de păguboasă ca CFR Marfă sau Poşta Română. Are 3.000 de angajaţi, adică de 10 ori mai mulţi ca Pro TV-ul, dar un rating de 5 ori mai mic ca
