Crin Antonescu imi pare ca vorbeste si cand tace.
Poate ca de aici vine si avalansa de idei, sentinte, descrieri si personificari pe care o revarsa in fata oricarui microfon pe care il zareste deschis in fata-i.
Asa s-a intamplat in Parlament, in momentul in care Traian Basescu era suspendat pentru a doua oara, cand s-a jurat ca isi va da demisia daca presedintele se va intoarce la Cotroceni. Cand Basescu i-a lasat foaia pe care ii spunea ca asteapta sa o primeasca semnata cu demisia sa, Antonescu i-a raspuns ca nu e nevoie pentru ca el are cuvant spre deosebire de altii.
A venit apoi momentul de dupa 29 iulie, cand era oarecum de luat in calcul si invalidarea referendumului din lipsa de cvorum. Intrebat seara tarziu in direct de Mircea Badea daca si in ce conditii isi mai da demisia, Crin Antonescu a facut precizarile de context. Evident, previzibil pentru o tara neobisnuita cu legendele samurailor, presedintele interimar a clarificat problema - nu isi va da demisia, intrucat romanii de fapt l-au demis pe Traian Basescu.
Nu stiu de ce, dupa momentul in care si-a anuntat demisia in Parlament, ramasesem cu ideea clara ca Antonescu va parasi politica in cazul in care Basescu se intoarce. Tocmai avalansa de cuvinte si placerea liberalului de a face precizari exacte si adnotari de finete ma convinsesera ca avem de-a face, in premiera, cu un gest memorabil.
Cum ar fi ramas Crin Antonescu in istorie daca si-ar fi tinut cuvantul dat in locul in care, din pacate, calca atat de rar! Cum l-ar fi implorat peste nici un an liberalii sa revina, sa se razgandeasca! Ar fi avut doar de castigat, nimic de pierdut.
N-a fost sa fie insa. Crin Antonescu a balmajit-o repede. Iar dupa anuntul oficial al CCR de invalidare a referendumului, liderul liberalilor a declarat chiar razboi pe fata ReIntorsului din curtea lui
