Intr-o astfel de imprejurare, daca dezvolti curiozitati exotice si pui o intrebare ceva mai complexa, iesita din "canonul" maruntelor informatii de propaganda ("compania noastra va ofera, la preturi foarte mici, cele mai bune produse de..."), maruntul corporatist se va panica subit, incepand fie sa transpire abundent, fie sa se agite angoasat. Un amic m-a atentionat ca observatiile mele caustice (facute de-a lungul timpului la rubrica de fata), referitoare la armata de functionari ce paraziteaza sistemul social romanesc, raman valabile strict pentru aparatul de stat, in spatiul privat profilul psihologic al amploaiatului reveland trasaturi diferite, „dobandite", cum ar veni, din experienta regimului concurential. Prietenul respectiv are, fara indoiala, dreptate. Capitalismul autohton - atat cat el a reusit sa iasa la iveala in acesti douazeci de ani de „democratie originala" - a dat nastere, neconditionat, unui nou individ social, asa-zisul manager (al hartiilor) din mecanismul corporatist. Bineinteles, nu toti angajatii marilor companii private (unii chiar cu atributii „manageriale") intra in aceasta categorie. Multi dintre lucratorii „nationalelor" si „internationalelor" actuale sunt specialisti/profesionisti, facandu-si munca in conformitate cu expertiza proprie si in acord cu regulile necrutatoare ale pietii. Printre ei misuna insa si amintita fauna functionareasca de tip nou, un grup (eterogen ca pregatire) de marunti contopisti - concentrati doar pe micile avantaje ale job-ului platit decent si, evident, pe pastrarea pozitiei in chestiune un timp cat mai indelungat. Acest amploaiat postindustrial nu mai arata acreala echivalentului sau de „la stat", fiind, dimpotriva, plin de solicitudine. Si-a insusit gestica si limbajul „corporatist", coplesindu-te cu sabloane si clisee de marketing, in interiorul unei atitudini amabile, atent studiate. Problema apare in mome