Mona Pivniceru este percepută ca un personaj incomod nu doar de către politicieni, ci şi de către foarte mulţi dintre colegii săi. Această reputaţie i se trage din perioada când a fost preşedinte al Asociaţiei Magistraţilor din România (AMR), calitate în care Mona Pivniceru a criticat nu doar politicieni, ci şi magistraţi. Ţinta criticilor judecătoarei au fost în special membrii Consiliului Superior al Magistraturii, in corpore, sau punctual, cand a fost vorba de situaţii individuale.
De ceva vreme, Mona Pivniceru se chinuie să-şi dea demisia şi nu este lăsată chiar de către colegii săi din CSM, care nu reuşesc să îndeplinească cvorumul de şedinţă. Miercuri au lipsit – justificat, potrivit CSM – patru dintre membrii Consiliului. Ar fi fost suficient ca doar unul dintre ei să fi fost prezent şi astăzi Mona Pivniceru nu ar mai fi fost judecător, ci, probabil, ministru al Justiţiei. Am spus probabil pentru că surse judiciare susţin că mai există un plan B (planul A se referă la amânarea luării act de demisie din varii motive, lipsa cvorumului fiind doar unul dintre ele). Planul B are în vedere situaţia în care s-a luat, totuşi, act de demisie, dar preşedintele Traian Băsescu nu s-a întors la Cotroceni. În această situaţie, Consiliul Superior al Magistraturii ar urma să întârzie redactarea Hotărârii ce ar trebui să fie trimisă la Administraţia Prezidenţială în vederea emiterii decretului de eliberare din funcţie a judecătoarei Mona Pivniceru.
ATAC DIRECT LA LĂBUŞ
Să revenim însă la prima idee anunţată în titlul articolului, respectiv ce poliţe au de plătit membrii CSM judecătoarei Mona Pivniceru. Pe data de 8 iulie 2010, judecătoarea Mona Pivniceru, în calitate de preşedinte al AMR, a trimis Consiliului Superior al Magistraturii o adresa cu privire la candidatura la functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie a judecatoarei Ana Labus.
