La prima vedere pare ciudat: Spaniei ii este oferit un imprumut mare la rate de dobanda sub media pietei, precum si sprijin aditional semnificativ din partea unei banci centrale dispuse sa cumpere titluri de stat spaniole pe piata secundara. Totusi, guvernul evita sa ceara oficial ajutor.
Rezistenta Spaniei este rationala, mai degraba decat o reflectare a unei mandrii nationale incapatanate sau a lipsei de intelegere din partea guvernului. Este ezitarea intemeiata de a-i urma pe ceilalti in a deveni unul dintre "protejatii" zonei euro, scrie Financial Times.
Pana cand liderii europeni nu vor rezolva contradictiile care insotesc pachetele financiare, criza va continua sa reprezinte o amenintare la adresa eforturilor istorice ale Europei de integrare regionala.
In teorie, exista patru avantaje imediate ale asistentei oferite statelor membre ale zonei euro aflate in dificultate: furnizeaza finantare directa si ieftina pentru a facilita implementarea masurilor de reforma; deblocheaza finantarile din partea Fondului Monetar International, acordate la costuri scazute; ajuta indirect la reducerea costurilor datoriei guvernamentale; faciliteaza accesul la creditare al companiilor si populatiei.
Impreuna, aceste avantaje ajuta beneficiarii sa minimalizeze efectele crizei. Totusi, judecand dupa primii trei ani de derulare a pachetelor financiare pentru Grecia, Irlanda si Portugalia, teoria inca trebuie transpusa in practica.
Tarile care au acceptat sprijin financiar extern au fost excluse de pe pietele private de capital. In consecinta, costurile de imprumut au ramas ridicate, iar accesul la imprumuturi noi a fost drastic limitat. Deloc suprinzator, obiectivele privind cresterea economica si piata muncii nu au fost atinse.
Contrastul dintre terorie si practica poate fi explicat prin doi factori majori. @N_
