La începutul anului, o echipă de voluntari a demarat un proiect educaţional în cîteva licee din România, licee care în 2011 au avut rezultate slabe la BAC, promovarea aici aflîndu-se undeva sub 20%. Acest proiect-pilot, care a fost lansat de către Asociaţia Roi şi Asociaţia Română pentru Coaching (în parteneriat cu alte organizaţii şi cu sprijinul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovaţiei), îşi propune să găsească soluţii, împreună cu cei implicaţi, la problemele cu care se confruntă întregul sistem educaţional, pornind nu de la reformarea sistemului, ci de la probleme despre care nimeni pînă acum nu a amintit. E vorba, pe scurt, despre lipsa de motivaţie, cea care duce de fapt la absenteism, la lipsa de disciplină şi la rezultatele foarte slabe, şi despre cum toate acestea îşi pot găsi soluţia printr-o metodă destul de inedită pentru România: coaching-ul.

De cîţiva ani încoace, BAC-ul a devenit acel subiect de îngrijorare naţională tratat într-un mod superficial, mai mult la nivel de bîrfă comunală care ridică „perlele“ elevilor la rang de ştire mass-media, care vede în profesori principalii vinovaţi, şi din care conducerile ministeriale se disculpă de fiecare dată, invocînd corectitudinea organizării, dar şi slaba pregătire a profesorilor, plusînd cu nepăsarea elevilor. Legat de BAC, în fiecare an se reia discuţia despre sistemul de învăţămînt, se încing (mai mult sau mai puţin) spiritele, după care mult aşteptata vacanţă de vară ne face pe toţi să uităm de „problema naţională“, pe motiv că oricum „nimic nu se schimbă“.

Cîte ceva despre coaching

Acum cîteva săptămîni am aflat de un proiect, o iniţiativă ambiţioasă a societăţii civile de a schimba pur şi simplu sistemul educaţional, dar nu de sus în jos, de la legi şi reforme (modificările de pînă acum s-au dovedit mai dezastruoase chiar decît dacă n-ar fi fost făcute niciodată),