Libertatea de exprimare s-a născut în Grecia antică odată cu apariţia ideii de democraţie, de aceea în baza acestui concept îmi permit să mă poziţionez public în contradicţie totală cu Costin Creţu şi o parte dintre colegi pe tema deznodământului referendumului pentru demiterea preşedintelui.
Ştiu că nu ştiu să filozofez sau să am expuneri bombastice despre unele întâmplări politice, însă despre ideea de democraţie mă pot lansa într-o discuţie de cel puţin 24 de ore continuu, cu argumente, strict pentru perioadele în care această noţiune este expusă excesiv. Nu există o teză fundamentală privind democraţia, nu există o axiomă clară care să definească acest termen, paradoxal însă, există doctrine politice privind democraţia. Tocmai de aici începe nebunia, adică fiecare partid vede democraţia în felul său şi e greu spre imposibil să mă convingă un politician că, de exemplu, „democraţia este forma de organizare politică a societăţii în care conduce poporul”. Bă, mă laşi!
Oarecum cam aşa a decurs discuţia despre democraţie şi cu Costin Creţu care încerca să-mi inducă filozofic făptul că în deliberarea judecătorilor CCR cu privire la referendum, conceptul de democraţie, cu referire la consultarea cetăţenilor şi neţinând cont de voinţa acestora, a dispărut. Bine, bine, i-am replicat, dar aceştia, adică cei care au votat, nu reprezintă majoritatea. Într-o logică simplă, de aritmetică de-a II-a, 18,3 milioane, minus 7,5 milioane, egal 10,8 milioane. Rezultă, 10 mai mare ca 7. Atunci care majoritate?
Creţu invocă acum faptul că în nicio ţară a UE nu mai există cvorum la referendum, iar minoritatea se supune majorităţii indiferent de numărul de alegători. Ok. Dar regulile jocului au fost stabilite de USL. După ce nu le-a ieşit pasienţa au vrut să le schimbe. E ca şi cum la o miuţă între USL – PDL să se stabilească timpul de joc 90 de minute, la finalul aces
