Un şir de evenimente şi întâmplări din ultima zi, după ce CCR i+a dat lui Băsescu un şperaclu pentru poarta Cotroceniului, demonstrează că a crede vorbele mieroase cu care Buldogul Blaga chema chipurile la civilizaţie politică şi armonie socială e la fel de periculos ca naivitatea Scufiţei Roşii, care i-a deschis uşa lupului. Mizeriile şi mânăriile au reînceput încă de miercuri dimineaţa. Când membrii CSM l-au pus pe premierul Ponta în situaţia de a aştepta o oră rupând petală după petală - vine, nu vine - ca să afle dacă se ţine şedinţa în care urma să se ia act de demisia din magistratură a Monei Pivniceru, spre a fi numită ministru al justiţiei. N-a fost cvorum, iar şedinţa s-a amânat, după ce mai fusese amânată o dată, de luni pentru miercuri, ca să se ştie hotărârea CCR privind referendumul.

O porcărie birocratică, demisia fiind un act unilateral de voinţă, practic ar fi suficient să fie depusă la registratură, n-are nevoie de nici o aprobare. Dar astfel s-a făcut în continuare jocul lui Băsescu, ridicând obstacole în calea numirii Monei Pivniceru de către preşedintele interimar Antonescu. CSM devine, prin slalomul p care-l face, încă o instituţie esenţială a statului de drept, după Curtea Constituţională şi Parchet, puternic infestată politic şi minându-şi sever propria credibilitate. A carota numirea unui magistrat de calibrul profesional al Monei Pivniceru - care a renunţat la o viaţă comodă de membru al CSM şi de judecător la ÎCCJ, cu sumedenie de anataje personale, spre a pune umărul la reabilitarea justiţiei - este o făcătură nu scandaloasă, ci pur şi simplu greţoasă. De la care însă două tinere doamne din fruntea CSM, plus un al treilea - judecătorul Vasilică Cristi Danileţ, cel care făcea karaoke prin cârciumi, cu pocalul revărsându-i-se şi-i ameninţă a acumcu puşcăria pe oponenţi sau pe cei ce reacţionează faţă de abuzurile din sistem, persona