… pentru ca, daca e sa-l parafrazam pe Grigore Bajenaru din « Cismigiu & Comp. » (va mai amintiti cartea ?), « poporul e un lucru mare, ce leaga doua inimi tare ». Cand ne convine. Cui ii convine. Pe de o parte, cand ii convine lui Basescu (sau lui Neamtu, ca veni vorba), e «lucru mare » : dorinta lui, a poporului, nu poate fi ignorata de o intreaga clasa politica. Cand nu, nu. Poporul devine o adunatura de ignoranti manipulati sau vanduti. Pe de alta, cand ii convine lui Ponta, Antonescu (sau Badea, ca tot veni vorba), e iarasi « lucru mare ce leaga doua inimi tare ». Cand nu, nu. Atunci poporul care refuza sa-l asculte pe Badea si sa iasa in strada, se transforma intr-o colonie de « soareci si rame ».

Si tot asa. Cata vreme refuzam sa mai punem mana carte, reamintindu-ne diferenta dintre « popor » si « populatie », dintre reprezentarea descendenta si cea ascendenta, virtuala si actuala, s.a.m.d., vom continua sa pendulam bezmetici intre idolul unui popor de ingeri si colonia de rame, functie de conjunctura si de avantajele de moment.

Batalia pentru popor nu s-a incheiat inca. De-abia daca isi trage respiratia dupa lupta de-o vara.

Estimp, sa ne facem privirea roata si sa ne numaram unii pe altii : invingatori si invinsi. Pentru ca nu mai are rost sa ne ascundem dupa degete : ceea ce s-a petrecut mai cu seama in ultimele cincizeci de zile n-a fost nici vals si nici gluma. Pana si oamenii cu capul pe umeri, cei care incearca in mod normal sa isi pastreze obiectivitatea, s-au simtit plasati, vrand-nevrand, intr-o tabara sau alta. Pana si aici pe Vox, unde tensiunile mai mult sau mai putin vazute au atins, in ultima vreme, o intensitate de nebanuit in urma cu doar cateva luni.

Acestea fiind zise, sa trecem si la partea (mai) plina a paharului. Felul in care oamenii stiu sa castige sau sa piarda. Or, din acest punct de vedere, comentatorii de pe