După o campanie care s-a vrut simpatică, dar s-a cramponat în derizoriu şi s-a încheiat cu cea mai categorică înfrângere a UDMR în Oradea, se pare că vacanţa i-a priit fostului ministru al Sănătăţii, Cseke Attila, fiindu-i sănătoasă sursă de inspiraţie pentru un proiect serios şi la ordinea zilei: reabilitarea clădirilor monument din oraşele României.

Ideea anunţată săptămâna trecută de senatorul bihorean - ca autorităţile centrale, împreună cu cele locale şi cu proprietarii să devină protagoniştii unui program naţional de renovare a imobilelor din centrele oraşelor, printr-o schemă similară celei din programul de reabilitare termică a blocurilor - este pe cât de simplă pe tot atât de folositoare. E la mintea cocoşului că ar produce efecte pozitive nu doar asupra celor direct implicaţi, ci a întregii societăţi. În economie ar însemna stimularea pe termen scurt şi mediu a sectorului construcţiilor, iar pe termen mediu şi lung a turismului urban, care lipseşte în această parte de Europă aproape cu desăvârşire.

Ar putea avea, însă, şi un impact important asupra moralului naţiunii. Dacă de la intrarea în NATO şi în UE nu am mai avut niciun proiect naţional relativ uşor fezabil, un asemenea program ne-ar putea demonstra că încă mai putem avea şi atinge un obiectiv comun. Ar fi putut juca un asemenea rol catalizator construirea autostrăzilor, dar spre marea noastră pagubă niciun guvern n-a văzut lucrurile în ansamblu, astfel că toate proiectele au eşuat în penibile întreceri în care, pentru a fi populari în ochii alegătorilor direcţi, politicienii au stopat lucrările dintr-o parte a ţării pentru a face rost de banii necesari lucrărilor în zonele pe care le reprezintă. Aşa s-a ajuns ca la noi autostrăzile să lege un capăt al unui oraş de alt capăt al acelui oraş sau să servească drept şosele de centură, nu să conecteze o regiune cu o alta, o provincie de Capi