Decizia neruşinată a celor şase de la Curtea Constituţională l-a îngropat definitiv pe Băsescu. Da, aţi citit corect! L-a îngropat definitiv. E prima oară când mizeria regimului Băsescu se arată purulentă. Nu mai sunt şprayuri care să acopere mirosul pestilenţial. Regimul pute. Abia acum oamenii care-l urăsc pe Băsescu primesc dezlegare la ură. Articolul meu de ieri – "Tragedia dispariţiei poporului meu” -, scris înaintea pronunţării acestei hotărâri, plângea constatarea că ne-am împuţinat. Că ne risipim în lume. Că plecăm în bejenie, uitându-ne ţara, locul naşterii, uneori limba şi mormintele părinţilor. Dintr-un număr de 15 - 17 ţări, am primit informaţii că trăiesc şi muncesc acolo, că s-au stabilit acolo, au făcut copii acolo, peste 3 milioane de români. Eu, ca gazetar care am umblat niţel prin lumea asta, am întâlnit români nu doar în Italia şi Spania, nu doar în Germania şi Anglia, ci şi în Japonia, Brazilia, şi la Polul Nord şi la Ecuator. Nu sunt doar 3 milioane. Mulţi dintre ei n-au votat niciodată, nu mai ştiu ce e în ţara lor, nu ştiu nici de referendum, nici de Băsescu şi au dezertat, scârbiţi, din demnitatea de cetăţean al României. Sunt, zice un individ politic care pare de bună credinţă, 15 milioane de votanţi în România. Sunt, zice alt individ politic, de la PDL, 18 milioane de votanţi în ţară, votând şi pruncii nenăscuţi. Mint amândoi. Numărul e mai mic, mai mic decât aceste cifre şi mai mare decât drama adevărată, decât tragedia poporului român care piere zilnic. Nu doar pentru că murim mai mulţi decât ne naştem, ci pentru că plecăm în lume. Asta scriam când m-a prins din urmă taifunul hotărârii unor cetăţeni în robă vişinie, mulţi cu trecut vulnerabil, urâţi pe dinlăuntru, şi aş zice, fără să-i insult, urâţi şi pe dinafară. Ei, şase din nouă împotriva a 8,5 milioane din vreo 12 milioane de votanţi reali. Taifunul hotărârii mincinoase e că Băsescu e