Traian Băsescu tace, tace consistent, tace întunecat, parcă s-ar afla în adâncul de sub apele din beznă.

Dacă ar vorbi (şi este sigur că tăcerea lui are o eternitate vremelnică - doar că n-a vorbit până la momentul acesta, când îmi scriu articolul, dar va vorbi, poate imediat după ce voi semna), atunci singura lui vorbă logică şi luminoasă ar fi: "Demisionez".

Adică, un fel de "Să fie lumină!"

Deşi nu a fost învins în această bătălie a demiterii prin Referendum, Băsescu este, totuşi, un preşedinte care şi-a pierdut legitimitatea.

Ar fi estetic, să rostească "Demisionez!", "la cinci minute" după ce va fi îndeplinită birocraţia repunerii sale în funcţie, ca să se ţină de promisiunea făcută cu cinci ani în urmă, la precedentul Referendum de demitere.

Căci, până atunci, nu poate demisiona decât din funcţia de preşedinte suspendat.

Ar fi estetic.

Dacă nu este atras de estetică, atunci Băsescu ar putea face ges-tul patriotic, să-şi anunţe demisia pentru termenul care conduce la organizarea de alegeri preşedinţiale anticipate, simultan cu alegerile legislative.

N-ar mai fi aşa de frumos, dar ar fi util.

Coabitarea nu pare posibilă, acest "blitz krieg" eşuat nu va mai conta decât drept o bătălie pierdută, într-un război politic de anduranţă, cu două certitudini:

1. Băsescu nu are cum să-l câştige;

2. Cetăţenii nu au decât de pierdut.

Prin urmare, Băsescu nu mai poate să stea cu faţa la popor, pentru că poporul s-a întors cu fundul la el.

* LIPSA DE LEGITIMITATE GENERALIZATĂ

Prin fluxul neîntrerupt de minciuni ale lui Ponta şi Antonescu, străluceşte o idee care este adevărată: Băsescu a fost ales preşedinte, cu trei ani în urmă, cu cinci milioane de voturi, iar acum, şapte milioane şi jumătate au votat contra lui.

Deci, este un preşedinte fără legitimitatea conferită de electorat.