Sărăcia şi lipsa locurilor de muncă au trimis în ultimul deceniu peste trei milioane de români la muncă în străinătate, iar guvernele de până acum nu au avut politici prin care să îi aducă înapoi prin atragerea de noi investiţii care să creeze locuri de muncă.
Dacă cei 2,5 milioane de români aflaţi la muncă în străinătate ar lucra în România pe un salariu mediu net de 340 de euro pe lună, masa salarială totală ar creşte cu 18,5 miliarde de euro pe an, până la peste 50 de miliarde de euro anual. Din aceştia, cel puţin 8,25 miliarde de euro s-ar colecta la bugetele de stat din contribuţiile plătite de angajat şi de angajator pentru sănătate, pensii, şomaj şi impozitele pe salariu, iar restul s-ar vedea în consum.
În opinia lui Ionel Blănculescu, proprietarul companiei Consultanţă şi Investigaţii Financiare, fenomenul migraţiei este un fel de piramidă a lui Maslow, care ierarhizează nevoile umane de la cele fiziologice la cele aspiraţionale. El spune că principalul motiv pentru care românii migrează mai mult în Italia şi Spania (ţări în a căror cultură organizaţională se încaderază mai bine) este acela că au aspiraţii mai mari decât le poate oferi statul în care s-au născut, la fel cum spaniolii şi italienii migrează în Franţa şi în Marea Britanie, în timp ce germanii, francezii şi englezii migrează către Statele Unite.
"Forţa de muncă plecată din România este cea mai calitativă, pentru că incubă profesionalismul necesar pentru o piaţă superioară din punct de vedere al calităţii muncii, în care au avut acces cu dificultate şi în care au dobândit o specializare. Dacă această forţă de muncă nu ar fi plecat, probabil că rata şomajului ar fi fost mai mare în perioada crizei, când statele membre ale UE aveau un şomaj de 9%, iar România de doar 5%", explică Blănculescu.
Una dintre cele mai mari probleme ale Rom
