Că o economie plăpândă cum este cea a României nu are cum să aibă un "sistem bancar solid" apare de la sine înţeles. Cum însă băncile de la noi s-au îngrăşat disproporţionat de mult pentru a putea pretinde să călărească mârţoaga denumită impropriu "economie naţională" ne dăm seama că sistemul financiar reprezintă o problemă încă şi mai mare decât neajunsurile de ordin economic ale societăţii româneşti.

Că nu producem mai nimic este una, că există capacităţi limitate pentru aducerea de valoare adăugată consistentă iarăşi o ştim, iar că mediul de afaceri nu izbuteşte să creeze locuri de muncă este ceva cu care ne-am obişnuit în ultimii douăzeci de ani. Dar nenorocirea este că peste toată această economie nevolnică, la jumătatea deceniului trecut, a crescut nefiresc de rapid şi de mult un sistem bancar ieşit din scara de proporţii a unei Românii primitive din punct de vedere economic.

După ce ani de zile banii au venit cu ţârâita în economia naţională şi ne uitam ca la cine ştie ce la 100 milioane de euro, fie ei aduşi de investitori străini sau accesaţi de la Fondul Monetar Internaţional, brusc am trecut la miliarde de euro, la zeci de miliarde euro... ca datorii. Stocul de credit acordat de sistemul bancar românesc se cifrează la aproximativ 50 miliarde euro, potrivit datelor publicate de BNR. Cam mult pentru o economie naţională care nu a reuşit să creeze măcar un brand regional, unde pasul de la companie mică sau mijlocie către companie mare se face rar (iar când se face rezultă de cele mai multe ori în falimente) şi în care salariul mediu nu reuşeşte să se desprindă de 300-400 de euro.

Felicitări băncilor comerciale că au reuşit să plaseze atâtea miliarde de euro şi în aşa scurt timp! Nimic de spus. Ne bucuram în anii de "boom" că băncile ne-au deschis accesul la capitalul occidental şi că "euroii" curg în România, dar uitam să ne gândim că de f