Afacerile de familie din România reprezintă, în prezent, o mare parte a companiilor active pe piaţă, dar nu există deocamdată conglomerate, precum Walmart, Samsung sau Volkswagen, potrivit Ernst & Young.
Astfel, pe lângă faptul că economia românească impune o anumită limită de dimensiune, ea nu mai are tradiţia celei occidentale, deoarece familiile care au derulat afaceri solide în perioada interbelică şi-au întrerupt misiunea antreprenorială din cauza condiţiilor politice.
Din datele Ernst & Young mai reiese că, în acest moment, putem vorbi despre ”cel mult” o a doua generaţie de antreprenori, care se pregăteşte să preia afacerile de familie create în ultimii 20 de ani, transferul între generaţii făcându-se de la antreprenori născuţi şi educaţi într-o societate închisă, spre o generaţie cu studii în străinătate şi cu viziune mai largă.
Decizia de a continua investiţiile, chiar şi în situaţii economice dificile, implementarea constantă a unor strategii relevante, investiţiile în inovaţie, evitarea capcanei tăierilor repetate de costuri ca singură metodă de adaptare la o piaţă în scădere şi menţinerea constantă pe linia de plutire printr-un model de business adaptabil, precum şi capacitatea de a-şi motiva angajaţii sunt principalele argumente care fac din afacerile de familie modele de luat în considerare în segmentul de business.
Ernst & Young a realizat o analiză a afacerilor de familie cu care a colaborat de-a lungul timpului, 92% dintre acestea fiind listate în Campden FB Top 50 Global Family Business Leaders, potrivit Agerpres. Deoarece liderii acestor organizaţii răspund doar în faţa familiilor fondatoare, nu în faţa unui grup de acţionari, afacerile de familie au fost scoase din logica anilor care au urmat declanşării crizei financiare actuale, iar datoria ”dinastică” faţă de generaţiile viitoare s-a tradus în investiţii prudente şi c
