Apărut în Dilema veche, nr. 179, 12 iulie 2007

Capitalismul este tărîmul viselor. Nu degeaba visul american este, în continuare, unul dintre cele mai puternice sloganuri de marketing intern şi internaţional pe care îl au Statele Unite ale Americii. Capitalismul românesc nu a făcut decît să ucidă visele şi să paraziteze aspiraţiile. Majoritatea oamenilor de afaceri români şi-au construit averile, după anul 1990, speculînd cîrdăşia cu politicienii, forţînd limitele legii pînă la a le viola, călcînd grosolan în picioare drepturile consumatorilor şi aplicînd regula de aur care spune că, pentru a încheia un contract cu statul, o parte din sumă trebuie oferită celui care a facilitat parafarea contractului. Cu rare excepţii, capitalismul românesc a născut, în materie de afaceri, anti-modele. Aproape toţi marii oameni de afaceri români au fost contestaţi, aproape tuturor li s-a descoperit, de-a lungul timpului, un punct sensibil, o relaţie cu diavolul politicii sau un partener de afaceri tras pe sfoară. Capitalismul sălbatic a scos la suprafaţă o lume pestriţă care a părut că are, în primul rînd, ştiinţa de a pescui în ape tulburi. În adîncimea afacerilor, există însă şi oameni de afaceri oneşti, discreţi, mult mai puţin prezenţi în lumina reflectoarelor. Modelele create de capitalismul românesc au născut aspiraţiile publicului. Noii milionari au ameţit gustul oamenilor. Incultura, grandomania, prostul gust afişate de clasa de afaceri i-au dezamăgit pe intelectuali şi i-au făcut pe aceştia să devină ironici şi circumspecţi faţă de mulţi dintre oamenii de afaceri. În acelaşi timp, oamenii de afaceri au dat iluzia (ba chiar au creat un model) că nu este nevoie de multă ştiinţă pentru a face bani. Tranziţia a adus banii printre aspiraţiile românilor. În epoca Ceauşescu, banii şi îmbogăţirea erau subiecte tabu. Ba chiar erau în afara legii, pentru că legea ilicitului era o